In conditiile din tara noastra, in majoritatea zonelor agricole, din cauza repartitiei neuniforme a precipitatiilor in decursul unui an agricol , apar perioade critice in ceea ce priveste aprovizionarea solului si implicit a plantelor cu apa. In aceste conditii, se impune optimizarea masurilor agrotehnice, in vederea inmagazinarii in sol a unei cantitati cat mai mari de apa provenind din precipitatii si apoi pastrarea ei, pentru a fi folosita de plantele de cultura in decursul perioadei de vegetatie.
Pentru acumularea in sol a unei cantitati cat mai mari de apa din precipitatiile cazute , stratul arabil trebuie sa fie afanat, stabil si bine structurat, asfel inacat sa poata recepta apa, pe care apoi s-o transmita mai departe straturilor de sol din adancime. Un sol cu un continut ridicat de materie organica are o permeabilitate superioara si o capacitate mai mare de retinere a apei. Din acest motiv, incorporarea in sol a resturilor vegetale de la culturile anterioare sau cultivarea unor plante special pentru a fi incorporate in sol ca ingrasamant verde, trebuie sa reprezinte o prioritate absoluta pentru fermieri in lupta lor cu seceta. Trebuie evitata sub orice forma incendierea miristilor, practica cu efect devastator asupra acivitatilor microbilogice din sol.
De asemenea pe terenurile in panta, este absolut obligatorie efecuarea lucrarilor de baza pe curbele de nivel si nu din deal in vale . Foarte importanta este amplasarea pe asfel de sole in panta, pe cat posibil a culturilor in randuri apropiate (cereale, rapita, mazare, etc) pentru a evita scurgerea la suprafata a apei din precipitatii si a favoriza infiltrarea acesteia in intregime la locul unde a luat contact cu solul.
Cea mai mare cantitate de apa cazuta din precipitatii si inmagazinata in sol se pierde in principal prin evapotranspiratie direct din sol si in secundar prin transpiratia plantelor. Aceste pierderi ajung in zonele aride pana la 60-70% din cantitatea de apa din sol. Este esentiala mentinerea la suprafata solului, aunui strat de 10-12 cm afanat, care sa impiedice pierderile prin ascensiunea peliculara a apei lichide , care altfel ar ajunge pana la suprafata solului.
Pierderea prin evaporarea directa a apei din sol este cu atat mai mare, cu cat deficitul de saturatie dintre continutul de vapori al aerului atmosferic si cel al aerului din sol este mai mare si de asemenea cu cat de temperatura aerului atmosferic este mai mare. O influenta foarte mare au si vanturile, care inlatura aerul saturat cu vapori de apa pierduta prin evapotranspiratie de la suprafata solului si il inlocuiesc cu aer nesaturat, fortand asfel solul sa cedeze din rezerva sa lichida, vapori de apa pentru restabilirea echilibrului . In acest contex devine de mare actualitate, plantarea perdelelor forestiere de protectie, care au rolul de a impiedica circulatia maselor de aer si implicit de a reduce pierderile de apa din sol prin evaporarea directa.
Chiar si forma suprafetei solului, joaca un rol deosebit de important in reducerea pierdereilor de apa din sol prin evaporare directa, Asfel, atunci cand dupa aratura ca exemplu suprafata solului nu este maruntita si uniforma, ci este ondulata si ne uniforma, evapotranspiratia se mareste. O suprafata de teren, arata vara cu plugul fara grapa neuniform si cu bolovani, pierde cu pana la 25-28 % mai multa apa decat o suprafata arata uniform si bine maruntita.
Apa din sol poate fi economisita si indirect prin cultivarea plantelor cu consum specific mic si cu perioada surta de vegetatie si prin masuri tehnologice de combatere eficienta a buruienilor care sunt si ele mari consumatoare de apa, mai ales in zonele secetoase, unde concureaza cu palntele de cultura.
dr. ing. Stelian Toma
Leave a Reply