În perioada crizei, creditele de consum, de nevoi personale şi imobiliare au devenit o amintire. Pentru întreprinderile mici şi mijlocii, sectorul care asigură cele mai multe locuri de muncă, au fost patru ani de prohibiţie la împrumuturile bancare. Marile companii au fost nevoite să mulţumească cu credite mai mici, mai scumpe şi pe termen mai scurt. În schimb, statul, cel mai sigur client pe timp de pace, a devenit şi principalul beneficiar al creditării.
Prin politica de prudenţă excesivă, sistemul financiar-bancar şi-a recâştigat stabilitatea, dar nu şi-a mai îndeplinit rolul de motor al dezvoltării economice. Cu preţul amputării consumului, al restrângerii activităţii companiilor mari şi mici, al îngheţării proiectelor de investiţii generatoare de locuri de muncă, bancherii şi-au recâştigat liniştea.
Astăzi, băncile centrale din Uniunea Europeană – una dintre zonele cele mai afectate de criză – fac eforturi să determine băncile comerciale să-şi întoarcă faţa spre economia reală.
La recenta şedinţa de la Bratislava, consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene a adoptat câteva decizii îndrăzneţe, de politică monetară:
– reducerea cu 25 puncte de bază, până la 0,50%, a ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului;
– reducerea cu 50 puncte de bază, până la 1%, a ratei dobânzii la facilitatea de creditare marginală;
– menţinerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la nivelul de 0,00%.
În schimb, consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României a rămas pe linia prudentei ridicate, hotărând:
– menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 5,25% pe an;
– menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii în lei şi în valută ale instituţiilor de credit;
– îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară. Astfel, rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) a coborât de la 9,25% la 8,25% pe an. În schimb, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit va fi de 2,25% pe an faţă de 1,25%.
BNR recunoaşte că: „Dinamica anuală reală a împrumuturilor acordate sectorului privat a rămas negativă, similar evoluţiilor creditului din zona euro şi din majoritatea ţărilor din regiune.”
Scăderea cu 5% a ratei dobânzii de politică monetară a BNR, de la 10,25%, cât era la 1 ianuarie 2009 (la debutul perioadei de criză economică) la 5,25% (începând cu 30 martie 2012) a încurajat prea puţin creditarea. Pentru că obiectivul său principal este reducerea inflaţiei, banca centrală a României preferă să frâneze creşterea consumului, a investiţiilor populaţiei şi agenţilor economici.
O oarecare relaxare s-a produs doar la creditarea pe termen scurt (pentru creditele de lucru). Media ROBOR pentru scadenţa de 3 luni – indicator de referinţă pentru finanţarea sectorului privat – a scăzut de la 6,04%, în decembrie 2012, la 4,57%, în aprilie 2013.
Guvernatorul Mugur Isărescu a declarat că, abia din semestrul al doilea, ar putea să aibă loc o nouă reducere a ratei dobânzii de politică monetară.
De ce abia de atunci? Cu siguranţă că BNR aşteaptă rezultatele campaniei agricole de vara şi primele estimări ale recoltelor din toamnă. Dacă preţurile agro-alimentare vor scădea, dacă inflaţia se va reduce, banca centrală va mai slăbi frâiele creditării. Rămâne de văzut dacă impulsul dat va fi suficient de mare pentru stimula băncile comerciale să susţină economia reală.
sursa :http://www.cugetliber.ro
Leave a Reply