Optimizarea sistemului de fertilizare la cultura de rapita de toamna , in conditiile din Podisul central nordic al Dobrogei.

Din considerente economice, de protectia mediului si nu in ultimul rand stiintifice, agricultorii trebuie sa gestioneze cat mai corect folosirea ingrasamintelor chimice in cadrul tehnologiilor de cultura.             Cunoasterea temeinica a problematicii legate de raportul – planta – sol – ingrasaminte  – recolta – mediu – corelata cu controlul starii de aprovizionare cu nutrienti , prin stabilirea judicioasa si diferentiata a unor doze echilibrate de ingrasaminte , adaptate specificitatii locale ,sunt elemente absolute necesare pentru adoptarea celei mai bune strategii de fertilizare pentru o anumita cultura , in spiritul – bunelor practice agricole.

In esenta , alegerea unei strategii de fertilizare fundamentata stiintific , are ca scop optimizarea conditiilor de nutritie si fertilizare a solurilor si plantelor , pentru sporirea nivelului cantitativ si calitativ al productiilor obtinute la unitatea de suprafata. Evident ca trebuie tinut cont de toate demersurile stiintifice anterioare , desfasurate in acest sens si care au avut rezultate relevante cu aplicabilitate in practica  agricola.

Cercetarile si experientele realizate pe plan mondial si in tara noastra , au permis acumularea de date stiintifice referitoare la interdependenta existenta intre , influenta factorilor de vegetatie , inclusiv a – nutrientilor – asupra cresterii si dezvoltarii plantelor  si asupra evolutiei insusirilor de fertilitate ale solurilor.

Referindu-ne la cultura de rapita , trebuie mentionat faptul ca este printre  cele mai importante plante oleaginoase din lume , ocupand locul III dupa soia si palmier. Desi in urma cu 15-20 ani , interesul pentru aceasta cultura era foarte scazut , in prezent datorita progreselor in ameliorare si tehnologie, ca urmare a cresterii consumului de ulei , cu multiple intrebuintari ( biodiesel ,industrie , alimentatie), rapita a devenit o cultura foarte rentabila.

Ca urmare a mediului concurential din ce in ce mai pregnant, a aparut necesitatea ca fiecare exploatatie agricola sa-si adapteze tehnologia de cultura la rapita, plecand de la specificitatea pedo-climatica din arealul sau , in asa fel incat , sa atinga cel mai inalt nivel al randamentului  pe unitatea de suprafata in conditii de profitabilitate economica.

Materialul bibliografic existent cu privire la comportamentul diferitelor cultivare de rapiță, sub influența diferitelor doze de fertilizare , in  Romania , nu este unul prea bogat in date științifice, referitoare la sporul de recolta determinat de utilizarea ingrasamintelor chimice.        Din acest motiv, consideram ca se impune necesitatea efectuării de studii stiintifice, care sa contribuie la optimizarea sistemului de fertilizare la cultura de rapita in directa concordanta cu conditiile ecologice zonale.

In concluzie , scopul principal al cercetarilor noastre referitoare la optimizarea sistemului de fertilizare la cultura de rapita pe kastaniozomul tipic calcic luto-nisipos din podisul central-nordic al Dobrogei , este acela de a identifica si de a fundamenta stiintific , principii si metode noi de folosire rationala si eficienta a ingrasamintelor chimice la cultura de rapita, care incadrate in contextul unei tehnologii de cultura specifice zonei , sa conduca in final la sporuri cantitative si calitative de productie.

La nivel mondial , marile companii producatoare de samanta , au obtinut varietati de rapita cu o germoplasma de inalta calitate , adaptata diferitelor conditii climatice . Au fost asfel omologati  hibrizi ultra-performanti , cu o genetica superioara si caractere agronomice importante cum ar fi – rezistenta la iernare , toleranta la seceta , rezistenta la boli , inflorirea timpurie , insertia superioara a silicvelor , etc.

Materialul biologic pe care s-a efectuat experimentarea , a fost hibridul Triangle – KWS, care se caracterizează prin vigoare superioară în primele faze de vegetaţie şi rezistenţă foarte bună la ger şi iernare. De asemenea, are un start foarte bun la reluarea vegetaţiei în primăvară.

Caracteristici morfo-fiziologice

• Hibrid semitardiv
• Conţinut mediu de ulei – 40 – 43%
• Potenţial de producţie – până la 4.5 t/ha
• Vigoare foarte bună în primele faze de vegetaţie
• Talia plantelor – medie
• Ramificarea tulpinii – foarte bună
• Rezistenţă bună la cădere
• Rezistenţă bună la scuturare
• Rezistenţă bună la Phoma lingam
• Toleranţă foarte bună la secetă
• Rezistenţă foarte bună la ger şi iernare

Caracteristici tehnologice

Densităţi recomandate – în general la hibrizi densităţile recomandate sunt cu cca 20% mai mici decât în cazul soiurilor, astfel că recomandăm o densitate de 50 – 70 boabe germinabile/m², astfel încât să asigurăm la recoltare 35 – 45 (cel mult 50) plante/m².

Metodele de cercetare utilizate

În ceea ce privește prelucrarea statistică a datelor de producție înregistrate, acestea au fost prelucrate după modelul experienţelor polifactoriale, numărul repetițiilor fiind de trei. Variantele experimentate:

Factorul A: Doza de fertilizare cu K₂O cu trei graduări și anume:

– a₁ – K₂O 0;

– a₂ – K₂O 50;

– a­₃ – K₂O 100.

Factorul B: Doza de fertilizare cu N, cu cinci graduări și anume:

– b₁ -N 0;

– b₂ -N 16;

– b₃ -N 50;

– b₄ -N 100;

– b₅ -N 150.

Din combinațiile celor doi factori au rezultat 15 variante și anume:

– a₁b₁ – K₂O 0, N 0;

– a₁b₂ – K₂O 0, N 16;

– a₁b₃ – K₂O 0, N 50;

– a₁b₄ – K₂O 0, N 100;

– a₁b₅ – K₂O 0, N 150;

– a₂b₁ – K₂O 50, N 0;

– a₂b₂ – K₂O 50, N 16;

– a₂b₃ – K₂O 50, N 50;

– a₂b₄ – K₂O 50, N 100;

– a₂b₅ – K₂O 50, N 150;

– a₃b₁ – K₂O 100, N 0;

– a₃b₂ – K₂O 100, N 16;

– a₃b₃ – K₂O 100, N 50;

Referitor la elementele de producție studiate, acestea au fost prelucrate după metoda șirului de variație, martorul experienței fiind considerat varianta nefertilizată (K₂O 0, N 0). Aceste elemente au fost: