Consumul de cafea – opinii pro si contra !

25 februarie, 2013

Cultivata pentru prima data in Etiopia unde era utilizata atat ca moneda de schimb cat si pentru consum, istoria consumului cafelei se pierde inapoi in timp. Substanta activa care produce efectele fiziologice ale cafelei este cafeina, care se gaseste in frunzele, semintele ori boabele a cel putin alte 62 de plante raspandite peste tot in lume, dintre care: ceaiul negru, ceaiul verde, guarana, mate, cacao, nuca de cola. Insa cea mai cunoscuta sursa de cafeina sunt boabele de cafea si cacao, atat de cunoscuta incat aproximativ 90% din populatie o consuma in prezent in mod constant, in doze mai mari sau mai mici, sub forma de cafea, ciocolata, cacao.

Care sunt efectelele cafeinei?

In functie de doza consumata, cafeina are efecte psihostimulente (stimuleaza sistemul nervos central scazand starea de moleseala si somnolenta) si stimulent cardiovascular, la doze medii de 200 mg pe zi. De asemenea are un efect diuretic usor si stimulent al secretiilor gastrice. Cafeina nu se acumuleaza in organism, fiind in mod normal metabolizata si eliminata in cateva ore de la ingerare.
Insa marea problema o reprezinta consumul zilnic pe perioade mari de timp, in doze care depasesc capacitatea de epurare si metabolizare a organismului, si care determina efectele secundare negative cu care se confrunta marea majoritate a populatiei consumatoare de cafea, ori produse ce contin cafeina.

Cafeina poate fi considerata sigura?

Datorita faptului ca produce dependenta, si fenomene de sevraj (tremuraturi, dureri de cap, moleseala, stare de rau) la intreruperea brusca a consumului dupa o perioada mai mare de timp, precum si datorita faptului ca organismul dezvolta toleranta la cafeina, fiind necesare doze din ce in ce mai mari de cafeina pentru a-i simti efectele, se considera ca este un drog, mecanismul sau de actiune fiind insa diferit fata de cel al drogurilor de abuz cum sunt: cocaina ori amfetamina.

Efectele negative ale excesului de cafeina

Desi consumul mic de cafeina nu a fost corelat cu modificari negative majore in functiile organismului, un consum mare de cafeina, ori consumul moderat insa zilnic, pe o perioada mare de timp, poate produce modificari patologice, unele dintre ele ireversibile.

Fertilitatea – Cercetarile efectuate au demonstrat ca un consum mare de cafea (6-7 cesti pe zi), pe o perioada mare de timp, poate duce la scaderea fertilitatii.

Avortul spontan – Un studiu recent al Universitatii Mc Gill din Montreal, arata ca exista o legatura intre consumul crescut de cafeina si cresterea riscului de avort spontan la femeile consumatoare. De aceea este recomandat femeilor insarcinate reducerea sau mai bine chiar excluderea consumului produselor pe baza de cafeina atat inainte de sarcina cat si pe toata perioada sarcinii.

Efecte negative asupra dezvoltarii fatului – Un studiu efectuat de prof. Justin Konje, de la Departamentul de Studiu al Cancerului si Medicina Molecularara de la Universitatea Leicester, a demonstrat ca un consum crescut de cafeina pe perioada sarcinii are efecte negative asupra dezvoltarii fetale, riscul de greutate mica la nastere a fatului fiind considerabil. Cafeina consumata de mama, strabate rapid bariera placentara reducand circulatia sangelui catre fat cu 25 %.

Alaptarea – Cafeina consumata de mama, ajunge direct in sange si laptele matern, producand nou-nascutului agitatie, insomnie si scaderea poftei de mancare.

Osteoporoza – Prin cresterea eliminarii de calciu prin urina, consumul crescut de cafeina poate duce la aparitia osteoporozei si implicit la cresterea riscului de fracturi osteoporotice la femeile aflate la menopauza.

Bolile cardiovasculare – Consumul crescut de cafeina, duce la aparitia hipertensiunii arteriale si a aritmiilor (palpitatii) cardiace si implicit cresterea incidentei de infarct cardiac si accidente vasculare.

Riscul de cancer
– Exista studii care asociaza consumul crescut de cafeina cu favorizarea aparitiei cancerului de san, de ovar sau de colon.

Insomia – Consumatorii de cafea stiu ca trebuie sa evite consumarea cafeinei inaintea orelor de culcare, in caz contrar aceasta poate produce irascibilitate psihica si insomnie.

sursa: www.terapieholistica.ro

Reţeta americană pentru prosperitatea fermierilor mici şi mijlocii

4 ianuarie, 2013

Ceea ce face din Statele Unite singura super-putere autentică a lumii este nu doar puterea sa militară, forţa politică sau inventivitatea tehnologică ci şi capacitatea de a se hrăni nu doar pe sine ci încă o jumătate din restul umanităţii.

Nici o altă putere care a îndrăznit să intre în competiţie cu ea nu a deţinut un astfel de record, nici URSS cu vasta sa întândire, nici China. Secretul Americii constă în modul în care este abordată problema producţiei agricole de la fermele mamut, la cele mari şi mai apoi la cele mijlocii şi mici – americanii găsind soluţii pentru orice tip de fermă, indiferent de dimensiunea acesteia pentru a o face profitabilă.

Pentru fermele mici, în special, dar şi pentru cele mijlocii, una dintre soluţiile susţinerii profitabilităţii este “Local Foods” – un concept complex care include pe de o parte încurajarea preferinţei comsumatorilor spre produsele fermierilor din “vecinătate” – din jurul metropolei, din acelaşi district, din acelaşi stat – şi pe de altă parte încurajarea deţinătorilor de suprafeţe mici şi mijlocii de teren agricol de a produce pentru câştig (şi nu pentru subzistenţă) asigurând alternative la oferta marilor producători americani şi mai ales străini prezenţi pe piaţa Statelor Unite.

new-york-manhattan

Pentru America, ţara plantaţiilor mamut ale marilor trusturi agricole, pare neverosmil să existe fermieri care să obţină profit din produsele obţinute (chiar şi de pe supfrafeţe sub 1 hectar sau din efective sub zece capete) în grădina, livada, ograda, grajdul sau stupina pe care ei şi familia lor le gospodăresc. dar America nu este oare ţara tuturor posibilităţilor?

“Local Food” înseamnă să cumperi hrană produsă în vecinătate şi să produci hrană pentru vecinătate – aceasta ar fi definiţia cea mai cuprinzătoare a termenului. Definiţiile – care se referă la Local Food Systems – includ numeroase aspecte, iar specialiştii Departamentului pentru Agricultură (USDA) sau ai agenţiilor specializate de la nivel de stat, le iau în considerare pe fiecare în parte în funcţie de finalităţile fiecărui program sau fiecărei activităţi pe care o desfăşoară.

Sistemele Local Food au apărut odată cu Locavorul – un cuvânt nou al englezei americane locavore care potrivit New Oxford American Dictionary (NOAD) 2007 identifică acea persoană care încearcă să consume de preferinţă hrană produsă pe o rază de 100 de mile (cca 160 kilometri) în jurul localităţii de reşedinţă. Cele 100 de mile par oarecum arbitrar stabilite, studiile de consum arătând că locavorii adaugă sau scad zeci de mile în funcţie de percepţia lor personală a vecinătăţii. Este o problemă destul de importantă atunci când vine vorba despre susţinerea pe care guvernul federal, autorităţile de stat sau cele locale vin să îl acorde. Ca regulă densitatea populaţiei este principalul factor care determină percepţia lungimii “razei” sub sau peste 100 de mile – în regiunile unde populaţia este mai densă, cum se întâmplă pe Coasta de Est, vecinitatatea este definită în raza celor 100 de mile, uneori chiar sub, în Sud Vest, unde este mai rară, peste 100 de mile.

Una dintre metodele de cumpărare este pe bază de abonament, care începe de la câteva zeci şi poate ajunge la câteva sute de dolari pe lună, şi în schimbul căruia beneficiarul primeşte periodic acasă un “coş” de legume şi fructe.

Faptul că hrana este produsă în această rază mai mare sau mai mică care potrivit percepţiei individuale marchează vecinătatea nu este însă suficient pentru pentru locavor – pentru ca acesta să accepte un produs agricol sau alimentar ca fiind Local Food aceasta trebuie să aibă anumite calităţi care să o facă diferită de produsele similare puse la dispoziţie de marea industrie alimentară.

chicago-federal-plaza

chicago-federal-plaza

Prima calitate este prospeţimea – un produs “local” trebuie să fie garantat mai proaspăt decât un produs de acelaşi fel oferit de marea industrie alimentară: roşia să fi fost abia culeasă din grădină, laptele să fi fost abia muls. Apropierea spaţială dintre producător şi consumator capătă, deci, valoare de piaţă doar dacă ea asigură transportul produsului de la primul la cel din urmă într-un timp foarte scurt – în aceaşi zi – care să excludă orice “întârziere” în depozite sau în galantarele hypermarketurilor. Produsele Local Food au termen de valabilitate foarte scurt, locavorul neconsumând produse care au “stat”.

A doua calitate este sănătatea – un produs “local” trebuie să fie garantat mai sănătos decât un produs de acelaşi fel oferit de marea industrie alimentară: roşia “să nu se fi întâlnit” în procesul ei de cultivare cu insecticide sau îngrăşăminte chimice, vacă de la care se obţine laptele sau carnea să nu fi fost hrănită cu nutreţuri obţinute din plante modificate genetic, “ajutate” chimic sau cu produse “artificiale”. Apropierea spaţială dintre producător şi consumător, îşi pierde valoarea de piaţă, cu atât mai mult, dacă produsul alimentar sau agricol este obţinut în mod industrial. Produsele Local Food trebuie să reprezinte o alternativă faţă de cele similare ale marii industrii alimentare mai ales din perspectiva modului de obţinere, locavorul nu consumă produse care înmagazinează “cuceririle” chimiei şi petro chimiei şi cu atât mai puţin ale ingineriei genetice, pe care le consideră dăunătoare sănătăţii, el preferă hrana produsă ca în epoca de piatră.

A treia calitate este specificitatea zonală – (nu este chiar acelaşi lucru cu indicaţia regională controlată sau cu produsele regionale definite în Uniunea Europeană, este ceva mult mai intuitiv) – un produs “local” trebuie să ofere acel gust unic al locului pe care îl oferă soiurile… “locale” şi pe care produsele oferite de marea industrie alimentară nu îl vor avea niciodată: obişnuitul Golden, cultivat pe patru continente, cel mai consumat soi de mere la nivel mondial, nu poate da plăcintei cu mere a “părinţilor fondatori” gustul dat de soiul Baldwin (atestat la 1740) specific statului Massachusetts sau Junaluska (atestat la 1815) în North Carolina. Apropierea spaţială dintre producător şi consumator îşi pierde, iarăşi, valoarea de piaţă dacă produsul alimentar sau agricol nu are “specific”. Produsele Local Food trebuie să consolideze identitatea culinară a locavorului, el se consideră depersonalizat de produsele de serie largă ale marii industrii alimentare. Evident, nu se reduce totul doar la un statement anti-uniformizare,  locavorul ştie că producătorii marii industrii vor evita din raţiuni comericale soiurile locale, acestea fiind produse “altfel” de micii fermieri.

Aşa s-a creat un segment al agriculturii americane cu vânzări de 1,2 miliarde de dolari potrivit Recensământului Agricol din 2007 (2007 Census of Agriculture) – în creştere cu peste 100% în zece ani raportat la datele din 1997.

los-angeles

los-angeles

Cine sînt cei care au creat acest segment? Pe de o parte “locavorii” – un nou tip de consumator care îmbină în alegerile sale informarea cu privire la valoarea nutritivă şi riscurile pe care modelele industriale de producere a hranei le aduc sănătăţii cu o atitudinea orientată spre protecţia mediului, protejarea micilor întreprinzători în faţa marilor corporaţii, promovarea identităţii locale, etc – un consumator informat şi cu atitudine. Pe de altă parte rând micii fermieri, pe cont propriu sau prin intermediul formelor asociative (şi în acest caz sărim de la ferme mici la ferme mijlocii), care au ales să producă  “altfel” şi “altceva” decât marea industrie agricolă şi alimentară, creând o “nişă” care să fie percepută ca o alternativă la produsele alimentare “de serie”.

Cum interacţionează locavorii cu producătorii locali?

În primul rând prin intermediul pieţelor de producător – chiar şi în Statele Unite există pieţe unde micii fermieri vin şi îşi vând direct produsele – este principalul mod de interacţiune şi pentru că el permite cunoaşterea directă dintre cei doi, un aspect important valorizat de locavor – “dacă nu îl cunosc pe cel care îmi produce hrana, de unde pot eu să ştiu cum o produce?” – o astfel de interacţiune îi permite locavorului să îi elimine rapid de pe piaţa pe producătorii care trişează – cei care utilizează ierbicide, cei care vin cu produse vechi, care cultivă soiuri “de serie” etc. Potrivit datelor USDA Marketing Service în 2009 erau 5274 de pieţe de producător – de peste două ori mai multe ca în 1994, a căror înfiinţare a fost generată de dezvoltarea acestui nou segment de piaţă.

În al doilea rând cantinele din cadrul şcolilor, în care părinţii au solicitat utilizarea produselor locale, proaspete şi produse fără “chimicale” sau îmbunătăţiri genetice – “dacă eu am grijă ca acasă copilul să mânânce sănătos, nu am să las să fie “otrăvit” la şcoală”.     Potrivit datelor USDA Marketing Service, în 2009, 2095 de şcoli deţineau programe de aprovizionare a cantinelor proprii în sistem “local food” achiziţionând de la fermele mici şi mijlocii din acelaşi district sau districtele din acelaşi stat, de cinci ori mai multe ca în 2005, când erau doar 400 şi de 1000 de ori mai multe ca în 1997, când erau doar 2.

În al treilea rând vin cantinele companiilor, unde pe de o parte angajaţii solicită ca mâncarea care le este oferită să fie sănătoasă şi proaspătă, obiectând atunci când în ingrediente se regăsesc produse agricole sau alimentare ale marii industrii şi de pe de altă parte managmentul îşi asumă susţinerea producătorilor “local food” ca formă de responsabilitate corporativă şi sprijinirea comunităţilor locale.

În al patrulea rând apar chiar şi hypermarketurile care intuind noul trend oferă producătorilor locali rafturi şi spaţii pentru a-şi desface produsele. Potrivit datelor USDA Marketing Service din 2009, din cele 10 cele mai importante lanţuri de hypermarketuri la nivelul Statelor Unite, 7 aveau standuri şi programe de achiziţii dedicate producătorilor “local food” – printre acestea se număra şi numărul 1 în top, gigantul Wall mart, care realiza achiziţii de 0,4 miliarde de dolari în acest sistem, însumând acţiuni la nivelul tuturor statelor uniunii.

Există numeroase programe la nivel federal şi de stat dedicate susţinerii acestui segment al agriculturii – motivaţia este simplă şi pragmatică – sprijinând fermele mici şi mijlocii să producă “local foods” se obţine o conservare a locurilor de muncă din mediul rural şi o o creştere a veniturilor din taxe, în special pe profit şi vânzări. Nu se acordă subvenţii – ci asistenţă şi consiliere – autorităţile de stat se implică în suplinirea acelor deficienţe pe care fermele mici şi mijlocii le au în a rezista pe piaţă – activităţi de marketing, acces la informaţii, consiliere de specialitate agricolă.

Local Foods este abia la început. Evoluţiile din primii zece ani de la coagularea “mişcării” sugerează existenţa unui potenţial care încă nu a fost exploatat nici pe de parte în întregime. Urmărirea sa îndeaproape poate oferi exemple testate economic despre cum poţi face profit din fermele mici şi mijlocii. Ceea ce trebuie să avem în minte este că Locavorii pot exista peste tot unde există agricultură.

sursa – agrointel.ro

Cum te aperi de secetă, sfatul cercetătorului: agricultură conservativă, perdele forestiere, seminţe “de la noi”

27 decembrie, 2012

România are o climă aproape la fel de uscată şi de toridă pe timpul verii ca Sudul Europei, avertizează cercetătorii.

Circa 60% din suprafeţele cultivate cu grâu din ţară reprezintă soiuri produse la Fundulea, pentru că sunt mai bine adaptate climei de la noi, decât cele din import, susţine Marian Verzea, directorul INCDA Fundulea.

Schimbările climatice pot fi combătute prin măsuri cum ar fi utilizarea de soiuri rezistente la secetă şi arşiţă, folosirea eficientă a apei, dar şi crearea de perdele forestiere, spune el.

Verzea vorbeşte şi de agricultura conservativă, care presupune păstrarea resturilor vegetale la suprafaţa solului, ceea ce împiedică pierderea apei din sol. Cât despre soiuri şi hibrizi, acesta le recomandă pe cele româneşti, adaptate la condiţiile din ţară. Oricum, diferenţele de producţie între România şi statele occidentale sunt destul de mari, în unele cazuri. Nu trebuie să ne comparăm, însă, decât cu cei care au aceleaşi condiţii de climă ca la noi, spune Verzea.

“România nu poate să se compare cu Franţa sau Marea Britanie la producţia medie de grâu la hectar, ci mai degrabă cu Italia sau Spania, ţări care au condiţii climatice asemănătoare cu cele de la noi”, susţine Verzea.

În prezent, soiurile produse la Fundulea asigură sămânţa pentru 60% din cele două milioane de hectare cultivate cu grâu, potrivit directorului INCDA Fundulea.

Schimbările climatice vor avea un rol major în următoarele decenii asupra rezervelor de apă disponibile pentru agricultură, dar şi asupra productivităţii culturilor , se arată într-un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru alimentaţie şi agricultură (FAO).

Producătorii agricoli trebuie să schimbe modelele de până acum şi să semene culturile fie mai devreme, fie mai târziu, reducând astfel cantităţile de apă.

Randamentele şi productivitatea pot să fie ameliorate adoptând practici de conservare a umidităţii în sol, ceea ce presupune reducerea lucrărilor la minimum. Folosirea de plante care să aibă rădăcini mari va permite agricultorilor să exploateze mai bine umiditatea disponibilă din sol, se mai arată în raport.

De asemenea, şi sistemele agro-forestiere mixte sunt la fel de promiţătoare. Sechestrând carbonul, aceste sisteme oferă avantaje suplimentare, cum ar fi umbra care reduce temperatura solului şi evaporarea, o protecţie mai mare la vânt, dar şi o mai bună conservare a solurilor precum şi un sistem mai eficient de reţinere a apei.

FAO atrage totuşi atenţia că adoptarea unor astfel de strategii nu va fi un lucru uşor pentru micii producători din ţările în curs de dezvoltare.

sursa – agrointel.ro

Profituri mediocre în agricultură, în 2012, pe fondul secetei.

27 decembrie, 2012

Seceta din 2012 a redus veniturile agricultorilor, care au ajuns la profituri mediocre. Şi aportul agriculturii la PIB în primele nouă luni a scăzut cu o cincime faţă de 2011, susţin analiştii Coface.

Companiile care activează în agricultură prezintă o volatilitate ridicată a performanţei financiare, puternic dependentă de condiţiile meteorologice, arată un studiu realizat de Coface, liderul mondial în asigurări de credit.

Anul 2012 a prezentat provocări multiple pe fondul secetei (lunile iulie şi august ale anului curent au fost cele mai călduroase din ultimii 52 de ani). În acest context, aportul agriculturii la formarea PIB în primele nouă luni ale anului curent a scăzut cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.

Analiştii Coface susţin că firmele care activează în agricultură au debutat în anul 2012 cu rezerve financiare precare, fiind astfel mai expuse riscurilor din anul curent. Astfel, în ciuda performanţei comerciale foarte bune din anul 2011, profiturile nete consolidate au fost mediocre, rata acestora fiind de 4% din cifra de afaceri.

În acelaşi timp, nivelul de îndatorare a firmelor din agricultură a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la 70% la sfârşitul anului 2011.

„Marcat de gradul descrescător de capitalizare, structura capitalurilor acestor firme indică un potenţial limitat de finanţare suplimentară în viitor. Astfel, performanţa acestora va depinde strict de performanţa operaţională, şi în măsura în care aceasta nu se va realiza conform aşteptărilor, de resurse suplimentare ale acţionarilor”, se arată în studiu.

Cât despre anul 2013, analiştii Coface susţin că firmele mici şi mijlocii din economiile avansate pot reprezenta cea mai afectată categorie, mai ales că lichidităţile companiilor care activează în acest sector vor fi sub presiune în funcţie de capacitatea acestora de a transmite mai departe distribuitorilor şi cumpărătorilor finali preţurile în creştere.

Nu în ultimul rând, companiile mici şi mijlocii au o capacitate redusă în gestionarea volatilităţii costurilor în comparaţie cu firmele internaţionale mari, care pot beneficia de contracte de acoperire a riscului de tip hedging şi deţin resurse suplimentare pentru îmbunătăţirea productivităţii.

Aproape jumătate dintre firme au avut dificultăţi în efectuarea plăţilor

În anul 2012, 43% dintre firmele care activează în sectorul agro-alimentar au întâmpinat dificultăţi în a-şi onora plăţile la termen, agreate cu partenerii de afaceri, acestea realizând plăţi lent sau neregulat, se mai arată în studiu.

Coface a analizat pe parcursul acestui an 11.648 de firme din Industria alimentară, Agricultură, Fabricarea Băuturilor, Comerţ cu ridicata şi amănuntul, Restaurante şi alte activităţi de servicii de alimentaţie. Doar 30,73% dintre firmele analizate efectuează plăţile conform condiţiilor stabilite cu partenerii de afaceri. Astfel, nivelul de risc consolidat la nivel sectorial este de 4,34 indicând un risc de insolvenţă semnificativ.

Oportunităţi de investiţii

Prezenţa a peste 10 lanţuri de distribuitori de anvergură într-o ţară cu o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori poate duce la o consolidare între jucătorii existenţi, aşa cum a fost observat în ultimii ani în Polonia, se precizează în raport.

De asemenea, există semnale de îngrijorare privind tendinţa de supra-încălzire a industriei alimentare, pe fondul creşterii agresive a concurenţei între jucători, incertitudinii la nivel global şi a deficitului de cont curent, situat la un nivel încă ridicat comparativ cu cel înregistrat în noile state membre UE.

Având în vedere decalajul, comparativ cu standardul dezvoltării din ţările UE15, există oportunităţi importante de investiţii pe termen lung în dezvoltarea fermelor şi a capacităţii de producţie pe linia de procesare din industria alimentară.

România continuă să importe de aproape 4 ori mai multe produse alimentare (în special produse alimentare, băuturi şi tutun) decât exportă. În ultimii 3 ani, deficitul comercial al produselor alimentare prezintă o tendinţă descendentă cauzată de: scăderea cererii interne şi a ponderii produselor premium în coşul de consum (factori ce au influenţat negativ importurile), deprecierea monedei naţionale, scăderea costurilor de producţie locală (factori ce au influenţat pozitiv exporturile).

În viitorul apropiat, este probabil ca balanţa să încline în favoarea importurilor, pe fondul unei reveniri uşoare a consumului intern şi a frânării exporturilor ca urmare a îndeplinirii parţiale a standardelor de producţie europene de către producătorii locali, susţin analiştii Coface.

România în statisticile UE

România înregistrează una din cele mai întinse suprafeţe de teren agricol ca pondere din suprafaţa totală de teren a UE27, mai exact 58,78% faţă de media înregistrată în Uniune de 45%, conform datelor publicate de Eurostat la sfârşitul anului 2011. Mai mult decât atât, 40% din suprafaţa agricolă a României este dedicată cultivării cerealelor, fiind pe a treia poziţie din acest punct de vedere în UE27 (după Ungaria şi Polonia).

România ocupă locul 5 în UE27 din punctul de vedere al producţiei de cereale (exprimată în echivalent valoric mil euro), după Franţa, Germania, Italia şi Polonia. În anul 2011, România a înregistrat o producţie de cereale în valoare de 4,6 miliarde de euro, echivalentul consolidat al producţiei similare din Cehia, Austria, Grecia şi Bulgaria la un loc.

În ciuda potenţialului semnificativ, România se află pe ultimele locuri în UE din punctul de vedere al eficienţei utilizării suprafeţei agricole. Astfel, valoarea adăugata în agricultură pe fiecare muncitor angajat în cadrul sectorului (exprimat în preţuri medii ale anului 2000, în USD) în România este de 8.993 USD/ an, jumătate faţă de media UE27.

Din cauza diferenţelor de productivitate, România a înregistrat în 2011 a treia, cea mai joasă producţie de cereale la fiecare hectar arabil (2.824 kg/ ha). Nivelul tehnic de dotare existent în agricultura României este insuficient, nu este adaptat condiţiilor de producţie care sunt foarte variate (tip de sol, pantă, climă etc.) şi nu este în măsură să asigure efectuarea lucrărilor mecanice în perioadele optime prevăzute de tehnologiile de cultură. Mai mult, capitalul fizic încă se caracterizează printr-un grad ridicat de uzură, atât morală, cât şi fizic.

sursa – agrointel.ro

In 2020 – ajungem la o subvenţie de 196 euro/hectar

27 noiembrie, 2012

Ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a participat luni la o întâlnire cu fermierii argeşeni, care a a avut loc la institutul pomicol Mărăcineni. El le-a explicat celor prezenţi ce decizii au fost luate la Bruxelles în cadrul Consiliului European care a avut loc săptămâna trecută (22-23 noiembrie 2012).

„Era important să avem un buget cât mai mare pentru a recupera decalajele pe care le avem faţă de ceilalţi fermieri până în anul 2020. În momentul de faţă, aşa cum arată negocierile, este posibil ca în anul 2020 să ajungem la un sprijin mediu de 196 de euro pe hectar”, a precizat Daniel Constantin.

Acesta a vorbit şi despre problema asigurării contribuţiei finanţării de la bugetul stat în cadrul proiectelor sprijinite prin fonduri europene.

„A doua problemă, care implică mai mult administraţia este legată de partea de cofinanţare. Până acum cofinanţarea pe fondurile europene, pe fondurile de dezvoltare rurală, a fost de 15%, deci contribuţia de la bugetul de stat. Preşedintele Herman Van Rompuy să vină cu o propunere de 25%. Eu vă spun pentru că lucrez zi de zi cu aceste fonduri europene. Bugetul de stat nu-şi va permite foarte uşor să cofinanţeze, să facă un efort atât de mare astfel încât să atragem fonduri europene. Cu alte cuvinte, de renegocierea care se face în acest moment depinde capacitatea de absorbţie pe care o va avea România în perioada 2014-2020. Este foarte important să ne batem cu toate argumentele pe care le avem la îndemână. Ne-ar părea rău pentru că Programul de Dezvoltare Rurală în România chiar a mers. În momentul de faţă sunt aproape 4,3 miliarde de euro care sunt deja atraşi, deja rambursaţi de către Comisia Europeană”, a mai declarat ministrul agriculturii.

Potrivit preşedintelui Traian Băsescu, care a participat la Consiliul de săptămâna trecută, unul dintre obiectivele majore ale ţării noastre era creşterea finanţării europene în cadrul proiectelor de la 75%, aşa cum se stipula în propunerea iniţială a preşedintelui Rompuy, la 85%.

„Obiectivul nostru a fost să diminuăm presiunea pe bugetul de stat. Deci, în propunerea lui Herman Van Rompuy, cofinanţarea Uniunii Europene era la nivel de 75%. Pentru noi obiectivul a fost să fie 85% şi a fost obiectiv atins. În propunerea lui Van Rompuy, TVA nu era eligibil a fi plătit din bani europeni. Pentru noi, un TVA de 24% din valoarea unui contract, gândiţi-vă la autostrăzi sau la proiectele la căi ferate sau la proiectele mari de la Mediu, un 24% era o povară aproape insurmontabilă, dacă o punem şi cu 25% cofinanţare. Şi atunci, bătălia noastră a fost ca TVA-ul să fie eligibil şi plătibil din bani europeni. Această măsură obţinută şi creşterea cofinanţării Uniunii de la 75% la 85%, înseamnă o salvare de cheltuieli din bugetul de stat de 2,2 la 2,4 miliarde de euro pe an, ceea ce este extraordinar de bine pentru noi”, a declarat presei preşedintele Traian Băsescu, într-o conferinţă organizată vineri.

sursa – recolta.eu

Culturile de porumb , grau si orez , puternic afectate de schimbarile climatice.

15 noiembrie, 2012

Cercetătorii susţin că, in conformitate cu datele stiintifice dintr-un raport ONU, temperaturile aflate în continuă creștere vor afecta producția mondială de porumb, grâu și orez. Aceasta va scădea în multe dintre țările aflate în curs de dezvoltare, impunând fermierilor să le înlocuiască cu culturi mai rezistente la căldură, secetă și inundații.

Conform datelor publicate în raport, producția de grâu va scădea cu 13% în țările aflate în curs de dezvoltare, în timp recolta de orez va scădea cu 15%. Și fermierii care cultivă porumb în Africa ar putea înregistra o pierdere de până la 20%.

Miscarea pentru dezvoltare mondiala

Miscarea pentru dezvoltare mondiala

„Factorii de mediu accentuează criza alimentelor şi creşterea preţului la produse alimentare. Motivul pentru care multe ţări cultivă porumb este exportul. Astfel, multe ţări preferă să cultive culturi care se axează mai mult pe furnizarea de hrană pentru animale şi care merg spre export, decât să se concentreze asupra acelor produse care pot hrăni oamenii mai eficient. O astfel de politică este încurajată de mulţi ani pentru a atrage bani din export, bani cu care ţările exportatoare îşi hrănesc populaţia. Problema este că preţul la alimente creşte şi nu ajută pe nimeni“, a precizat Deborah Doane, directorul Mișcării pentru Dezvoltare Mondială, potrivit adevărul.ro.

Piaţa de leasing a echipamentelor agricole ar putea atinge valoarea de 130 milioane de euro, în 2013

19 septembrie, 2012

Piaţa de leasing a echipamentelor agricole în România ar putea ajunge, în 2013, la valoarea de 130 milioane de euro dintr-un total al pieţei de leasing auto de un miliard de euro, estimat la ora actuală, a declarat Bogdan Speteanu, director general al BCR Leasing.

„Pentru anul viitor, piaţa de leasing a echipamentelor agricole ar putea atinge o valoare de 130 milioane de euro. Nu este un target ambiţios, ci mai degrabă realizabil. La ora actuală, din valoarea totală a pieţei de leasing auto de un miliard de euro, numai 50 de milioane euro revin pieţei de echipamente agricole”, a afirmat Speteanu.

1800 tractoare cumpărate în leasing
Potrivit acestuia, anul trecut, prin intermediul leasingului au fost cumpărate în România 1.800 de tractoare, echivalentul a circa 15% din totalul acestui tip de finanţare destinat echipamentelor agricole, precum şi 200 de combine.
“În România sunt 3,2 tractoare la 100 de gospodării, în timp ce acest raport este de 11,9 în Ungaria, 43,9 în Polonia şi 70,9 în Cehia. Mai mult, firmele din sectorul agricol nu au, în general, întârzieri la plata ratelor. În 2011, au fost achiziţionate în România, prin leasing, 1.800 de tractoare, ceea ce înseamnă o pondere de 15% în totalul leasingului destinat echipamentelor agricole. Foarte puţine astfel de utilaje au fost returnate din cauza neplăţii ratelor”, a spus şeful BCR Leasing.

Potrivit statisticii Asociaţiei Societăţilor Financiare – ALB România, ponderea finanţărilor de echipamente agricole/total finanţări leasing în România se situa în trimestrul al doilea din acest an la valoarea de 6,60%, în scădere cu un punct procentual faţă de perioada similară din 2011 şi cu 4,30% comparativ cu primele trei luni din anul în curs.
Totodată, din punct de vedere al finanţărilor în leasing pentru echipamente agricole pe piaţa locală, în primul semestru din 2012 valoarea acestora a ajuns la 26,5 milioane de euro, în scădere cu 30,26% faţă de intervalul similar din anul precedent, când valora aproape 38 milioane de euro. Sursa: Agerpres – via Agroinfo.

 Un cercetător rus recunoaşte că „vremea poate fi influenţată”, dar pe teritorii restrânse

19 septembrie, 2012

Actuala secetă din Iran a fost provocată de cauze artificiale, a declarat preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad. El afirmă că împotriva Iranului este folosită arma climatică, care lasă ţara fără umiditate.

Cercetării ruşi recunosc că „vremea poate fi influenţată”, dar cataloghează drept absurde şi polilticianiste afirmaţiile preşedintelui Ahamdinejad, atâta timp cât, la rândul lor, americanii se confruntă cu cea mai gravă secetă din ultimii ani.

O armă climatică nu poate fi aplicată împotriva unei ţări întregi, subliniază Andrei Şmakin, şeful laboratorului de climatologie la Institutul de Geografie al Academiei Ruse de Ştiinţe, potrivit postului de radio Vocea Rusiei.

„Această influenţă are doar un caracter local. Este ireal să privezi de nori un teritoriu ca cel al Iranului. În America, preţurile la alimente cresc, deoarece seceta a cuprins teritorii imense. Oamenii de ştiinţă, care au vorbit despre schimbarea treptată a climei au prezis acest lucru”, reaminteşte ecologistul Aleksei Iablokov.

„În America, preţurile la alimente cresc, deoarece seceta a cuprins teritorii imense. Oamenii de ştiinţă, care au vorbit despre schimbarea treptată a climei au prezis acest lucru”.

La scară largă, clima poate fi schimbată numai de bombardamentele nucleare, consideră specialistul.

sursa – recolta.eu

Marea desteptare – pentru a putea fi competitivi, trebuie sa irigam minim 3 milioane de hectare de terenuri agricole

28 august, 2012

Principalele obiective ale partidului agricultorilor sunt refacerea şi dezvoltarea sectorului de irigaţii şi introducerea unui sistem de distribuţie la nivel naţional prin care produsele fermierilor să ajungă direct la consumatori, a spus preşedintele Partidului Popular, Costel Caraş, în cadrul unei conferinţe de presă.

„Un obiectiv important îl reprezintă irigaţiile. Trebuie să angajăm specialişti care să prezinte un sistem bine gândit, cu costuri corespunzătoare ca în 10-15 ani să putem iriga peste 3 milioane de hectare de terenuri agricole”, a declarat Caraş.

În ceea ce priveşte programul partidului, preşedintele acestuia a afirmat că acesta va fi elaborat pe baza propunerilor venite din teritoriu, pe fiecare sector agricol în parte, iar la Congresul din luna septembrie totul „va fi bătut în cuie”. „Toate structurile partidului au fost rugate să trimită ceea ce gândesc pe fiecare sector în parte, iar programul va fi construit de la poarta agricultorului, de acolo vor pleca propunerile, nu de la centru. Suntem hotărâţi să schimbăm destinul agriculturii care este acum un dezastru. Ne-am dori foarte mult ca agricultura României să asigure 70% din ceea ce se mănâncă în această ţară. Din păcate stăm exact pe dos, importăm 70% din ceea ce mâncăm şi produse de cea mai slabă calitate”, a subliniat noul lider al Partidului Popular.

sursa – agroinfo.ro

Credit Agricole s-a înregistrat oficial în România

17 august, 2012

De astăzi, subsidiara din România a Grupului Crédit Agricole, fosta Emporiki Bank, a primit certificatul de înregistrare de la Registrul Comerţului a noului nume: Credit Agricole Bank România S.A..

Cu această ocazie a fost finalizat și procesul de rebranding început în 14 iunie 2012, când a fost anunţat transferul de acţiuni către grupul francez. Banca Naţională a României a aprobat această operaţiune pe 26 iunie, iar adoptarea noului logo şi schimbarea tuturor unităţilor teritoriale în Crédit Agricole s-au finalizat pe 18 iulie. Astăzi, banca îşi schimbă numele oficial în Credit Agricole Bank Romania S.A..

“Este un moment istoric pentru noi, spre care am tins şi pentru care ne-am pregatit încă din 2009, prin investiţii semnificative în tehnologie, procese şi training pentru angajaţi, în ciuda crizei economice internaţionale. Suntem mândri că lansăm brandul Crédit Agricole în România şi odată cu acesta, standarde ridicate de calitate în satisfacerea nevoilor financiare ale clienţilor noştri, securitatea investiţiilor şi a depozitelor”, a declarat dl. Pierre Martin, CEO al Credit Agricole Bank România.

sursa – capital.ro